Desene pentru orice varsta

Da,poate credeti ca sunt geloasa.Nu-mi pasa.Eu una m-am saturat sa tot schimb pe canale in cautare de materiale mai interesante si desene cum erau odata.Acum toate cacaturile Americii sunt si la noi,rahaturile Disney.Nu pot sa le mai sufar.Sunt peste tot cu fata lor perfecta parca scoase dintr-o masinarie,umbla ca niste robotei ,vorbesc in discursuri scrise de altii si nu au o viata proprie.Toti,NEAPARAT,sunt si actori si cantareti-cantareti de duzina cum imi place sa ii numesc.Canta ce se vinde,apar ca niste papusei si nu fac nimic rau,se fac haine, pijamale,cani,chiloti,creioane,caiete,genti,te miri cine stie ce ,toate sclipicioase si evident cu fetele vedetelor Disney.La normali,ca nu pot sa ma exprim altcumva,sunt pentru copiii intre 0-7 hai ca mai mere pana la 10 ani.Dar cand ii vezi deja la o varsta de 14-15 ani purtand aceleasi lucruri ca un copil,mai poti spune ca lumea nu s-a tampit de tot?!Sunt foarte iritata de faptul ca nu mai avem desene ca altadata,desene clasice ,chipuri comice menite sa starneasca amuzamentul si admiratia,desene care dupa parerea multora,inca meritau difuzate.As putea sa le spun desene nemuritoare care sigur au ramas intiparite in copilaria multora.Insa,trebuie sa ne conformam ca,la canalele originale din pachet(sper sa imi bag repede ala mai mare) sunt desene apuse de mult si nu putem sa mai facem nimic.

Viata dupa viata..

In fiecare zi ma simt tot mai pierduta.Simt ca nu am ceva aparte,nu am ceva special,acel ceva in viata mea care sa ma ajute sa trec mai departe.Incerc sa gasesc forta in tot si toti cei ce ma inconjoara si inca ma mai iubesc.E atat de greu sa realizezi ca ai in clipa de fata doar un moment,un singur moment sigur pentru a trai,si este si mai greu sa il traiesti.Nu mai vreau sa irosesc viata,sa nu imi asum riscuri doar pentru ca ma tem sa nu fiu ranita sau jignita .Pana acum,am fost o moarta.Exact o moarta vie,dar nu mai vreau ,vreau sa traiesc,sa traiesc pur si simplu.Sa ma bucur de fiecare amanunt al vietii mele si sa las complexele la o parte.Oare chiar e adevarat ca avem doar o singura viata de trait?